Exista solutii pentru cainii fara stapan

Batuti, alungati, loviti de masini, flamanzi, insetati, tremurand de frig si frica, cainii fara stapan au devenit, de multi ani, o prezenta cotidiana pe strazile Romaniei. Ochii lor, cersind iubire, te surprind unde te astepti mai putin.

Oare cum au ajuns pe strazi? Autoritatile clameaza demolarile din epoca Ceausescu. Dar ei exista chiar si in satele unde nu s-a clintit nici o caramida! Cauza este ABANDONUL DIN PROPRIETATE PRIVATA. Detinatorii de animale, ignorand total perspectiva aparitiei unor pui nedoriti, atunci cand acestia apar, ii lasa sa creasca pana la o luna sau doua si apoi ii abandoneaza pe strazi, pe campuri, in paduri, fara sa se gandeasca nici-un moment la suferinta acelor biete suflete, fara posibilitatea de a se hrani si adaposti dar mai ales de a se feri de cruzimea oamenilor.

Lipsa de responsabilitate a autoritatilor si de educatie civica a cetatenilor au facut din bietii caini o problema sociala. O problema sociala? O rezolvam imediat, au decis autoritatile. Ii omoram! Doar la atat i-a dus mintea. Oare chiar sa nu existe o solutie civilizata, europeana, umana?! Exista, dar presupune o abordare responsabila, etica si morala. CASTREAZA, VACCINEAZA si RETURNEAZA este singura metoda care a rezolvat problema, pe termen lung si definitiv, in tarile civilizate care s-au confruntat cu aceasta problema dupa cel de-al II-lea Razboi Mondial. Aceasta metoda presupune existenta pe strazi pentru inca o perioada de circa 7 ani a unor exemplare fara stapan, dar acestea fiind fara potential de inmultire, vaccinate si in responsabilitatea unor iubitori de animale nu mai prezinta nici un pericol pentru comunitate.

Sa nu uitam ca prima lege pentru protectia animalelor a dat-o Dumnezeu: porunca 6: “Sa nu ucizi !”. PUNCT. Le-a interzis oamenilor sa comita biocid. Daca s-ar fi referit numai la oameni ar fi poruncit “Sa nu ucizi oameni !”

Urgente Adapost

Citeste si...

Vezi si alte articole...

ciumpandica1

Cand aveam 2 luni, m-am trezit pe marginea drumului...

Salut, Ma numesc Ciumpandica. Cand aveam 2 luni, nu stiu ce s-a intamplat cu mine, m-am trezit pe marginea drumului, cu piciorusele din fata zdrobite. Norocul meu ca a trecut pe-acolo un baiat cu suflet mare, Manu, care ...
IMG_0353

Marco, minunea alba, cu ochi de om

Un peisaj de toamna tarzie, cu forme apocaliptice, copaci strigand cu crengi filiforme si moarte catre cer, ne insotea pe un drum de tara, care parca pleca de nicaieri si ajungea niciunde. Tristetea naturii isi pusese am ...