Mit si adevar despre asociatiile de protectie a animalelor

Mai devreme sau mai tarziu, tot mai multi oameni, iubitori sau neiubitori de animale, agresati zilnic de stirile din mass-media despre cazuri de cruzime din ce in ce mai numeroase si mai socante, s-au intrebat: "Ce dracului fac asociatiile alea de protectie?". Intrebare legitima, recunoastem noi, si chiar daca este peiorativa la adresa noastra, ne bucura, caci inseamna ca existam in constiinta oamenilor. Din vina noastra sau a autoritatilor, marea majoritate a populatiei nu are informatii despre ce este si ce face o astfel de asociatie in Romania. De ce in Romania? Pentru ca, asa cum simtim zilnic pe pielea noastra, in Romania, aproape totul este altfel decat in restul lumii civilizate. In rau, bineinteles.

Dupa 1989, Legea Asociatiilor si Fundatiilor a permis infiintarea organizatiilor neguvernamentale - ONG-uri - persoane juridice, reprezentand interesele societatii civile. Conform acestei legi cel putin 3 persoane fizice au dreptul de a adresa judecatoriei o cerere de autorizare, insotita de un set de acte. Dupa ce judecatoria emite hotararea prin care se autorizeaza infiintarea respectivului ONG, fondatorii constata, dupa ce le-a trecut entuziasmul reusitei, ca drepturile oferite de lege sunt doar teoretice, deoarece practic drepturi nu au prea capatat. In schimb, s-au trezit cu obligatii, pe care, in calitate de persoana fizica, nu le aveau: raportari economice, diverse evidente si mai ales presiunea iubitorilor de animale, care cred ca in aceasta calitate esti obligat sa le rezolvi orice cerere, sa iei din strada toate animalele, sa ii ajuti cu mancare si medicamente pentru animalele proprii, sa le scoti cainii de la hingheri cu banii tai etc. si daca nu poti, de obicei, ti se reproseaza cum ca:

  • ai furat banii publici
  • ai bani din strainatate, de la Brigitte Bardot etc.
  • ti-ai facut vila si masina din banii furati de la gura bietelor animale
  • nu faci nimic pentru animale

Aceste acuzatii sunt, in mod evident, doar MITURI. ADEVARUL este ca:

  • Banii publici nu stau nici in sac nici in sertar la primarie ca sa poata fi furati. Stau intr-un cont, la care au acces doar titularul si imputernicitii lui. Cum legea fiscala nu permite institutiilor statului sa sponsorizeze ONG-urile, nici o autoritate nu va putea sa dea bani, deoarece cel care ar face-o ar comite o infractiune. Cu banii publici nu te joci, iar noi nu suntem “alesi” ca sa putem face acest lucru fara consecinte. Pentru a demonta aceasta minciuna, lansata chiar de catre autoritati, nu spunem prin vocea cui - “persoana importanta” cu un scop foarte clar si anume acela de a decredibiliza asociatiile de protectie a animalelor astfel incat acestea sa nu mai aiba vreun cuvant de spus - am adresat Primariei Municipiului Bucuresti un document prin care am cerut sa ni se comunice daca vreo asociatie de protectie a primit bani publici din bugetul primariei. Asta se intampla in luna martie 2006 si nici pana in ziua de azi nu am primit nici un fel de raspuns. Vom reveni insa si daca nici de aceasta data nu vor renunta la atitudinea de ignorare a noastra, ne vom adresa Tribunalului de Contencios Administrativ. Va vom tine la curent cu acest demers, la rubrica Noutati.
  • Am facut demersuri la mai toate asociatiile mari de protectia animalelor din lume. Toate ne-au dat acelasi raspuns: “Si noi traim din donatiile iubitorilor de animale”. Ei da, noi nu, pentru ca iubitorii de animale din Romania sunt saraci, iar cei care au bani nu iubesc animalele. Nici acei 2% din impozitul pe care oricum il platesti statului nu ajunge la noi decat intr-o proportie ridicol de mica.
  • Conceptia conform careia cei care sunt implicati in activitatea de protectie a animalelor ar trebui sa umble in zdrente, este o conceptie profund romaneasca, pentru ca peste tot, in restul lumii, cei care fac acte de caritate sunt oameni bogati, care au mult mai mult decat o vila si o masina. Ei traiesc in normalitate, dau atat cat sa nu le afecteze viata personala, sunt admirati si pretuiti de comunitate, pe cand noi, cei din Romania, care ne cheltuim banii personali, ne-am umplut casele de animale, ne-am distrus famiile, multi si-au pierdut chiar casele din pricina reclamatiilor vecinilor, suntem desconsiderati, jigniti si nu de putine ori chiar agresati fizic. Si cu toate acestea noi nu renuntam. Timpul ne va da dreptate.
  • Oamenii nu pot intelege si crede eforturile uriase pe care le fac cei implicati in aceasta activitate. Ii intelegem, e si greu de crezut ca exista astfel de oameni, intr-o societate in care toata lumea alearga dupa bani, o cursa care i-a facut sa piarda pe drum principii morale, etice si chiar religioase. Pe cei care nu cred, ii invitam sa traiasca alaturi de noi o singura luna. Le promitem ca nu se vor plictisi.

“Sa nu judeci!” ne-a poruncit Dumnezeu. Judecati oameni buni, insa inainte de a o face, informati-va, ca sa puteti judeca cu dreapta masura.

Urgente Adapost

Citeste si...

Vezi si alte articole...

ciumpandica1

Cand aveam 2 luni, m-am trezit pe marginea drumului...

Salut, Ma numesc Ciumpandica. Cand aveam 2 luni, nu stiu ce s-a intamplat cu mine, m-am trezit pe marginea drumului, cu piciorusele din fata zdrobite. Norocul meu ca a trecut pe-acolo un baiat cu suflet mare, Manu, care ...
IMG_0353

Marco, minunea alba, cu ochi de om

Un peisaj de toamna tarzie, cu forme apocaliptice, copaci strigand cu crengi filiforme si moarte catre cer, ne insotea pe un drum de tara, care parca pleca de nicaieri si ajungea niciunde. Tristetea naturii isi pusese am ...
Berlin

Card Rosu pentru Romania

C O M U N I C A T D E P R E S A Federatia Nationala pentru Protectia Animalelor (FNPA) Solidaritate Internationala fara precedent impotriva legalizarii masacrului canin In Romania, timp de 20 de ani, uciderea constanta a ...
inainte1

Cenusareasa in varianta canina!

Cocolino e o poveste frumoasa…e Cenusareasa in varianta canina! Inainte de a deveni Cocolino cel frumos, alb ca laptele si pufos, era un pui amarat, pe care l-am gasit intr-o zi friguroasa de noiembrie pe o straduta in ...
000_1595

Ica, un catel mic ce nu putea merge

Ica Si povestea ei este un miracol! Era un catel mic si amarat, care se tara pe pamant, fiindca nu putea merge. La umar avea o muscatura foarte, foarte urata, o rana purulenta, infectata, care a avut nevoie de 14 zile de ...